Am avut privilegiul de a fi fost alaturi de Omul si Profesorul care ne-a parasit atat de neasteptat, inca de la inceputul acestui vis care a devenit realitate: Universitatea Romano-Americana.

Ca profesor si decan am fost martora la intregul travaliu al devenirii institutiei care a reusit sa se impuna in spatiul academic romanesc. Nimic din ceea ce este astazi Universitatea care-si plange mentorul nu s-ar fi implinit daca la temelia ei nu s-ar fi aflat daruirea deplina a celui care a plecat de langa noi atat de discret, precum discreta i -a fost intreaga existenta. Si poate acum, in aceste clipe cernite, am inteles mai bine marturia de credinta pe care ne-a lasat-o ca un testament al daruirii pe altarul devenirii umane a generatiilor tinere:

"Pentru mine, Universitatea Romano-Americana inseamna totul: casa, familie, profesie si timp liber. In acest edificiu de invatamant si stiinta ma regasesc pe mine si opera mea de zeci si zeci de ani, sufletul meu traind pentru posteritate, gandul meu nou pentru renasterea ideii de munca."

In ceste clipe, cand toti ne plecam capul in fata celui trecut in nefiinta, un singur gand-legamant ma copleseste: sa-i onoram memoria asa cum singur si-ar fi dorit - sa renasca scoala superioara romaneasca prin daruirea fiecaruia dintre noi.

Odihneste-te in pace domnule Rector Ioan Smedescu.


Prof.dr. Maria Voinea, prorector al Universitatii din Bucuresti